Amante Si Regine, Benedetta Craveri, Benedetta Craveri

Descriere

De secole s-a spus ca a incredinta unei femei orice responsabilitate de conducere ar fi un lucru impotriva firii, o insulta la adresa lui Dumnezeu, o incalcare a ordinii si a oricarui principiu de justitie. Si totusi, mai ales in anumite locuri si timpuri ale istoriei si intr-un mod particular in Franta vechiului regim, acea putere femeile si-au arogat-o incalcand de fapt legile si obiceiurile; cea dintai dintre toate este Caterina de Medici, care timp de 30 de ani a reusit sa mentina intacta autoritatea regala. Dar, alaturi de regine si adesea concomitent si in antagonism cu ele, alte femei (asa-zisele regine ale inimii) au avut asupra echilibrului politic intern si extern al monarhiei franceze, in secolele care au precedat Revolutia, o formidabila, desi discreta, influenta. Atotputernicele amante regale care, ca sa se strecoare in angrenajele puterii masculine fara sa fie zdrobite, au trebuit sa invete sa-si puna la incercare viclenia, sa creeze aliante, sa distribuie favoruri, sa corupa, sa pedepseasca si sa iasa din scena la momentul potrivit. Despre unele dintre aceste femei, amante sau regine, de la Ana de Austria la Maria Antoaneta, de la Gabrielle d’Estres la Madame du Barry, care din presupusa lor slabiciune au facut un instrument de dominare, ne povesteste acum Benedetta Craveri in Amante si regine, o lucrare care reuneste o solida competentã cu o rara capacitate de a povesti. „…ar trebui sa fie tinute departe de orice magistratura, de locurile de comanda, de judecati, de adunarile publice si de consilii, ca sa se ocupe doar de treburile lor femeiesti si domestice.“ Jean Bodin, 1586 „Fericit esti tu, Cititorule, daca nu apartii acelui sex lipsit de libertate si de acces la toate bunurile, ca si, de asemenea, la aproape toate virtutile. Nici n-ar putea fi altfel, din moment ce i se neaga participarea la indatoriri, la misiuni si la functii publice, adica la putere, fiindca doar prin exercitarea cu moderatie a acesteia din urmã se nasc in cea mai mare parte a lor, virtutile. Un sex caruia ii raman ca unica fericire, ca unica si suverana virtute, ignoranta, servitutea si facultatea de a mima prostia, daca acest joc ii face placere.“ Marie de Gourney Grief des dames, 1626