Amintiri din rai, Wayne W. Dyer, Dee Garnes, Adevar Divin

Descriere

Amintiri din rai. Uimitoarele amintiri ale copiilor din perioada de dinaintea venirii pe pamant - Wayne W. Dyer, Dee Garnes…in seara zilei de 27 noiembrie 1987, am fost implicată într-un accident de maşină în urma căruia fiul meu Nathan, în vârstă de doi ani şi jumătate, a murit.Nu pot descrie cât de întunecată a devenit lumea mea începând din acel moment. Convinsă că întunericul este singura lume în care mai exista fiul meu, am rămas în această stare câţiva ani la rând.După doi ani, m-am gândit la ziua care a condus la moartea lui Nathan, aşa cum am făcut de zece milioane de ori până atunci.Ceva din interiorul meu îşi dorea totuşi să pun punct acestui capitol, deşi din punct de vedere intelectual nu înţelegeam ce îmi doream. Trebuia să accept ideea că Nathan nu mai era şi că nu se va mai întoarce niciodată.Lucrând cu mine însămi ca să accept aceste lucruri, am înţeles dincolo de orice îndoială că aceea a fost ziua în care Nathan a trebuit să îşi părăsească corpul fizic.Au existat prea multe coincidenţe atunci pentru a-i pune moartea pe seama unui „accident”. După o vreme, am reuşit să ajung la acceptare. Mai mult decât atât, am înţeles cât de interconectate sunt toate lucrurile.………………câţiva ani mai târziu, m-am mutat într-un alt oraş, iar fiica mea mai mică s-a întors în Virginia de Vest cu soţul şi cu fiul ei. Nu a trecut mult şi m-a anunţat că este însărcinată.Eram în extaz. Îl adoram deja pe copilul ei, sută la sută convinsă că acesta va fi nepoata mea. Acest lucru mi-a fost confirmat în ziua de vineri, 13 aprilie 2008, când micuţul meu Fluturaş, Kayla, a venit pe lume, fiind absolut perfectă.Am iubit-o pe Kayla din prima zi, dar nu ne-a fost deloc uşor mamei sale şi mie, căci fetiţa a plâns neîncetat timp de un an de zile, şi nimic din ceea ce făceam noi nu o putea consola.În final, Kayla a devenit un copil fericit şi lumina existenţei mele. Ne-am conectat încă de când era în burtica mamei sale, iar această legătură nu a făcut decât să devină din ce în ce mai puternică pe măsură ce a trecut timpul.Într-o zi, am luat-o pe Kayla şi pe cei doi fraţi ai ei pentru un week-end petrecut acasă la Granny şi la Pap Pap.Fiica mea şi soţul ei doreau să se mute şi aveau nevoie de puţin timp liber ca să împacheteze, fără copii.Când am ajuns acasă la ei, fiica mea mi-a spus că a observat cum Kayla se uită la ea când împachetează o fotografie cu Nathan (fiul meu), când acesta era copil mic....