Bazarul unui poet, Memorii de calatorie, H.C. Andersen, Humanitas

Ediție integrală

Traducere și note de Grete Tartler și Ana‑Stanca Tabarasi‑Hoffmann  •  Prefață de Grete Tartler

Bazarul unui poet, publicat acum în ediție integrală, cel mai cunoscut dintre volumele cuprinzând memorii de călătorie ale lui H.C. Andersen, este considerat o capodoperă a expresivității, pitorescului și detaliului poetic. În peregrinările sale a ajuns și pe teritorii ale României de azi, prilej cu care descrie popasurile la Küstendje (Constanța), Giurgiu și Orșova (unde a stat mai mult, în carantină), drumul în trăsură spre Cernavodă, înfățișarea exotică a păstorilor valahi și priveliștile de pe malurile Dunării, în croaziera spre Porțile de Fier. Nu doar o dată, admirând natura, casele țărănești, turlele bisericilor, remarcă, pe drumul său de întoarcere din Orient, că aici începe Europa.

„H.C. Andersen ne e cunoscut tuturor din poveştile copilăriei – însă cine şi-ar fi închipuit că în fantastul scriitor se ascunde un temperament de reporter, un jurnalist atent la tot ce e nou în epocă – fotografie, tren, vapor cu aburi, telegraf, electromagnetism –, care visează că Europa va putea fi văzută în doar câteva zile cu o maşină de zbor, sau că Liszt, concertând în Germania, va putea fi ascultat de la Copenhaga?

Călătoria celebrului autor prin Europa, începută la 31 octombrie 1840 şi încheiată la 22 iulie 1841 (nouă luni – perioadă simbolică pentru naşterea unui „nou Andersen“), era mai mult decât o dorinţă de a uita necazurile. Dorul de călătorie, nevoia de aventură, pe care orice insular danez le are în sânge, au transformat sejurul obligatoriu în Italia, la modă pe atunci, într-o călătorie mai amplă, continuată pe malurile Dunării, în Grecia şi Turcia. Autorii romantici – între care îl putem număra pe autorul acestor pagini – erau fascinaţi de exotic, de contrastul Orient–Occident, de căutarea alterităţii pe meleagurile poveştilor – şi în acest context putem citi Bazarul unui poet ca pe o perpetuă intersectare a culturii romano-germanice, respectiv habsburgice, cu aceea a Imperiului Otoman.“ — GRETE TARTLER