Descriere
Cartea reprezinta o invitatie adresata cititorilor sai de a iesi pentru o clipa în afara lumii noastre atât de ocupate si de a experimenta seninatatea starii prezente, bucuria simpla a Existentei.Citind aventurile lui Joshua din aceasta fabula încântatoare, ne dam seama ca raspunsul la dificultatile prin care trecem nu este niciodata prea departe de locul în care ne aflam. Pe scurt, el poate fi gasit întotdeauna chiar în inima noastra. Christopher Foster prezinta calatoria unui erou, în cazul de fata un corb sensibil, vulnerabil, dar extrem de hotarât sa-si duca misiunea la bun sfârsit si sa îsi împlineasca destinul – acela de a deveni un prieten si un aliat al umanitatii. O poveste minunata despre urmarirea si împlinirea visului personal. Întelepciunea naturii este prezentata aici sub forma unei aventuri captivante. Autorul ne reaminteste ca singura realitate autentica, iluminata, este aceea a momentului prezent. Numai patrunzând în linistea inimii si a sufletului putem noi realiza ce este cu adevarat natural, sesizând adevarul existentei. Fragment din carte Legendele pe care i le spunea batrâna Esmeralda, bunica sa atât de înteleapta, afirmau ca în timpurile de demult, corbii faceau parte dintre cele mai iubite creaturi de pe pamânt. Loialitatea si credinta lor erau atât de mari încât li se dadeau cele mai importante sarcini care serveau cauza binelui.Când Marele Spirit le-a poruncit corbilor sa-l hraneasca pe Ilie, atunci când acesta s-a ascuns în pustie, ei i-au adus pâinea si carnea de care avea nevoie pentru a supravietui. Îi aduceau de mâncare în fiecare dimineata. Seara la fel. Dar nu numai credinta si loialitatea lor stateau la baza iubirii si admiratiei cu care erau priviti corbii. Batrâna Esmeralda obisnuia sa-i vorbeasca inclusiv despre întelepciunea lor, privind-o cu ochii sai plini de bunatate, dar aprigi.Mai mult, erau considerate creaturi magice si extrem de simpatice.Oamenii credeau ca inimile lor erau pline de iubire.Oare nu un corb a fost cel care, potrivit Legendelor, a cules floarea perfecta, depunând-o la picioarele patriarhului Adam, atunci când acesta era coplesit de durere vazând decaderea care începuse pe pamânt? Solul altadata fertil, pe care crestea o vegetatie de o mare frumusete, identificata, pe buna dreptate, cu un Paradis terestru, începuse sa degenereze, din cauza dizarmoniei tot mai mari care domnea printre oameni. Ar fi prea mult daca am spune ca Joshua nu era interesat de jocuri sau de mâncare. Uneori se auto-pedepsea singur, temându-se ca aceste gânduri frivole îi absorbeau prea tare atentia, ocupând un spatiu prea mare în mintea sa. Lucrul care îl interesa cel mai mult era misterul vietii. Miracolul acestuia. Intuia ca viata avea o semnificatie mult mai profunda decât cea general acceptata, desi nu avea habar care ar fi putut fi aceasta.Pe scurt, pe o scala de la unu la zece, pentru Joshua mâncarea si joaca nu ocupau un loc mai presus de sase sau sapte. Cât despre fratele si surorile lui, sau orice alt corb pe care îl cunostea, acestea ocupau inevitabil locul zece. Ce altceva mai conta în afara de ele? Exista oare ceva mai important decât aceste lucruri?
