Descriere
Mulți, citind lucrarea lui Boia, au ajuns la concluzia că « altfel » este un eufemism, o chintesență a răului pe care balaurul semnatar a împroșcat-o sub formă de venin coroziv, împuțit și fumegând pe chipul angelic al României. Cam așa gândesc toți cei care nu ratează ocazia de a-l înjura pe forumuri și pe feisbuc. Reflexul lor este de înțeles, și este unul strict defensiv. Avem de-a face cu două viziuni antinomice asupra istoriei. Pe de o parte, istoriografia comunistă ne-a inoculat ideea că voievodatele române nu s-au putut dezvolta economic prea mult din cauza războaielor nesfârșite cu turcii, tătarii, polonezii, ungurii, în vreme ce Apusul, în spatele pavezei românești, s-a putut ocupa nestingherit de artă, știință și tehnică, inventând, cântând, pictând și ridicând catedrale. De după colț, hop !, apare Boia care ne spune că războaie au fost în toată Europa, nici mai multe, nici mai puține ca la noi, ba chiar Renașterea italiană a apărut din niște stătulețe ridicole, Reforma cu mentalitatea ei progresistă tot prin stătulețe minuscule germane a prins rădăcini, deci nu-i nevoie nici de pace, nici de confort pentru a face cultură și civilizație, le faci sau nu le faci, depinde de fibra pe care o ai. Noi știm că turcii au fost în istorie un blestem al poporului român, căruia i-am rezistat însă eroic, hop !, după colț apare Boia care ne spune că n-a fost cu desăvârșire rău, turcii au o imagine pozitivă în mentalul românesc, la fel ca nemții și de departe mai bună ca ungurii sau rușii, ba chiar avem sute de cuvinte din turcă în limba română (care rămâne în continuare latină, în ciuda împrumuturilor pe linia turcă și a sonorităților slave!), semn că au avut loc schimburi, și nu puține. Mai mult decât atât, turcii au respectat statutul de vasalitate al țărilor române, care n-au devenit pașalâc mai mult pentru că eram la marginea imperiului otoman, și nu mai exista energia necesară pentru a fi înglobați de-a binelea în conglomeratul de popoare stăpânite de Înalta Poartă. Cel mai mare oponent al lui Lucian Boia nu este profesorul Ioan Aurel Pop de la UBB. Criticile istoricului clujean sunt adesea subtile, nuanțate, elegante și nu depășesc nivelul unor polemici între confrați. Nu de acolo bate crivățul. Marele rival este profesorul Feisbuc, furnizor de istorie în doze mici și dulci. Hai să luăm o astfel de picătură : « Să știți voi, europenii / Domn, de nu era munteanul, / Acum voi și încă alții / În genunchi, citeați CORANUL ». Probabil că încă nu ați apucat să vă concentrați, să vă faceți comozi, să scoateți un creion și o foaie de hârtie, însă lecția de istorie a profesorului Feisbuc tocmai s-a terminat. Așa e prin rețelele de socializare, te lași în voia lor și devii savant instant cu pipeta. Lăsăm deoparte faptul că abuzul de virgule provoacă același efect deconcertant ca și penuria, însă nici la capitolul achiziții culturale nu avansăm prea mult : Coranul NU se citește în genunchi. Ei, și vine Lucian Boia de după colț și, hop !, afirmă că nici pomeneală. Și dă cazul Dobrogei, unde creștinii bulgari și români au rămas creștini, deși au fost conduși de pașale turcești într-un regim care a aplicat, negreșit, shari’ah islamică. Și nu e acesta singurul punct în care afirmațiile profesorului Feisbuc și cele ale lui Lucian Boia se bat cap în cap. Ajunși în punctul acesta, e foarte greu să nu te lași cuprins de ideea că Lucian Boia urăște România, românii, dacii și sentimentul românesc al omului de bine. https://www.activenews.ro/cultura/Lucian-Boia-De-ce-este-Romania-altfel-recenzie-136278
