De doua mii de ani, Mihail Sebastian, Cartex

„Spune «ma doare» in idis – si cand ai spus, te-a si durut. E sange acolo, e cald, e viu“.
În idis…, nu doar pentru ca astfel vei putea vorbi cu cei asemenea tie, din prezent, trecut… ci
pentru ca astfel vom putea asista la act sacramental universal valabil, iar durerea, ca si moartea
sunt momentele de maxima luciditate. Apocalipsa este inrudita cu starea de constiinta treaza, asa
incat toti suntem datori cu un sacrificiu in interesul gratuitatii: „Stefan Parlea vorbeste mereu de
un mare incendiu istoric ce se apropie. Cu atat mai bine. Voi avea ce sa ofer acestui incendiu.“
Nu e vorba aici numai despre casa pe care o construieste cu uneltele artifexului, ci despre
trecerea inspre artist. Inlocuiti intr-un experiment ludic numele lui Stefan Parlea cu un reflexiv
impersonal (se) si recititi aceste propozitii amintindu-va ca suntem in anii pregatitori ai
Holocaustului.
Prefata lui Nae Ionescu nu putea sa prevada nimic din ce avea sa vina, dar a generat cel mai
important scandal din literatura noastra interbelica.