Domnisoara Christin Sarpele, Mircea Eliade, Cartex

Descriere

Romanul Domnişoara Christina (1936) creşte direct din folclorul românesc: o poveste cu strigoi, într-o lume căzută pradă blestemului, pe care un tânăr o salvează, ucigând a doua oară strigoiul, cu un drug de fier împlântat în inimă. Textul debordează însă schema iniţială, devenind curând un soi de mister medieval, realizat în spaţiul românesc, comparabil cu unele piese de teatru ale lui Blaga. Mai mult ca în celelalte scrieri fantastice, personajele nu au o viaţă autonomă, existând – aproape impersonal – numai prin funcţia lor într-un ritual străvechi. Numai că acum, spre deosebire de toate celelalte scrieri fantastice, nu întâlnim în ţesătura epicului nici dialectica sacru-profan, nici pro­blematica teoretică, familiară orientalistului, precum caracterul iluzoriu al spaţiului şi timpului din Nopţi la Serampore, sau conceptul de om total din ªarpele. Conflictul nu mai apare din înfruntarea unor sisteme de gândire dife­rite, ca în celelalte scrieri, ci, paradoxal de simplu, în confruntarea dintre două supra­forţe de maximă generalitate, Viaţa şi Moartea. De altfel, de n-ar fi at­mos­­fera intens magică a textului, ne-am putea gândi chiar la o parabolă.