Dupa bufnite, Jane Yolen, Arthur

Într-o seară târzie de iarnă, o fetiță și tatăl ei se duc după bufnițe.

Copacii sunt nemișcați ca niște statui uriașe și totul e liniștit ca într-un vis.

"Bu-hu-hu!" strigă tatăl, chemând misterioasa pasăre de noapte.

Dar nu primește răspuns.

Cei doi înaintează fără o vorbă, pentru că atunci când mergi după bufnițe nu ai nevoie de cuvinte. Ai nevoie doar de speranță.

Uneori găsești o bufniță, alteori nu.