Fabule, La Fontaine, Art, La Fontaine, Art

Descriere

Văzând pe pajişte un Bou voinic, o Broască oarecare – cam de mărimea unui ou – se opintea s‑ajungă şi ea cât el de mare. — Suratelor, le spuse, luându‑şi‑l model, mai am, mai am, mai am niţel s‑ajung cât el? — Mai ai!… — Şi‑acum?… — Tot ai!… — Mai sunt departe?… — Eşti, surioară dragă, tot pitică… S‑a mai umflat o dată, pe viaţă şi pe moarte, şi a plesnit ca o băşică. Au câţi, cuprinşi adesea de chinurile grijii de‑a fi mai breji, nu‑şi ies şi azi din minţi? Nu ţin să aibă soli atâţia prinţi? Burghezii‑şi fac palate. Vor paji mai toţi marchijii…