Descriere
Oamenii au incercat dintotdeauna sa descopere fericirea, de aici si preocuparea lor excesiva pentru corpul fizic. Pentru unii a devenit aproape o obsesie a-si depasi limitele propriului trup, pentru a arata bine. Sunt oameni care au atins deja acest obiectiv. Ei au descoperit ca fericirea salasluieste in interiorul lor. Dar nu au cautat-o prin masaje, saune sau exercitii fizice istovitoare, ci prin iubire, meditatie si rugaciune. Au descoperit astfel ca, trupul este templul divinitatii dinlauntrul lor.Corpul este lampa, iar Dumnezeu este flacãra sa. Lampa este celebratã, dar numai datoritã luminii. Dacã flacãra dispare, cine ar mai putea celebra corpul? afirmã înteleptul indian Osho, în cartea Farmacia sufletului. Citind cartea, vã veti îmbogãti cu o colectie de noi metode de meditatie si sfaturi, menite pentru a promova starea de bunãstare în toate aspectele vietii. Aceastã colectie este extrasã din sutele de învãtãturi transmise pe cale oralã de cãtre Osho, oamenilor de diferite vârste si categorii sociale, precum si din învãtãturile secrete ale scolilor spirituale traditionale de Yoga, Tao, Sufism, Buddhism si Tantra.Metodele si tehnicile alese sunt prezentate într-un limbaj simplu si prietenos, iar comentariile sunt poetice, pline de umor si intelepciune.Cartea este utilã atât avansatilor în arta meditatiei cât si novicilor aflati în cãutarea unei directii în viatã.Fragment din carte: Cuvantul personalitate nu este usor de inteles. El vine de la persona, care inseamna masca. In Grecia Antica, actorii care jucau teatru obisnuiau sa poarte masti; aceste masti erau numite persona – caci sunetul venea din spatele unei masti. Sona inseamnã sunet. Publicul nu vedea decat mastile, din spatele carora se auzeau sunetele. Din acest cuvant, persona, s-a nascut un altul: personalitate. Orice personalitate este falsa. Indiferent daca este buna sau rea, personalitatea unui sfant sau a unui pacatos, - ea este falsa. Puteti purta o masca frumoasa sau una urata nu conteaza. Adevarata dumneavoastra fata este esenta dumneavoastra.Personalitatea face parte integranta din procesul de crestere. Este ca si cum ai prinde un peste din mare si l-ai arunca pe malul apei: el va sari inapoi in mare. Abia acum isi va da el seama, pentru prima oara in viata lui, ca a trait in mare. Abia acum isi va da seama ca: „Marea este lumea mea”. Pana sa fie prins si aruncat pe mal, el nu s-a gandit nici o clipa la mare. Nu si-a dat seama nici o clipa ca traieste in ea. Ca sa cunosti ceva, trebuie mai intai sa-l pierzi. Ca sa devii constient de paradis, trebuie mai intai sa-l pierzi. Abia dupa ce l-ai pierdut si l-ai regasit iti vei putea da seama – pentru prima oara – de frumusetea lui.A fost necesar ca Adam si Eva sa fie alungati din Gradina Edenului; acest lucru face parte din cresterea naturala. Numai parasind frumoasa Gradina a Edenului va putea Adam sa devina candva un Christos – sa se intoarca inapoi. Parasirea Edenului de catre Adam este ca si pestele prins si aruncat pe malul apei; Iisus este precum pestele care sare inapoi in apa.Oamenii primitivi, spre exemplu, au ceva in comun cu copiii mici. Ei sunt frumosi, spontani, naturali, dar absolut inconstienti de ei insisi; ei nu au nici un fel de constiintã de sine. Traiesc fericiti, dar fericirea lor este inconstienta. De aceea, ei trebuie mai intai sa piarda aceasta fericire, sa devina civilizati, educati, invatati, sa capete o cultura, o civilizatie, o religie, sa isi piarda intreaga spontaneitate, sa uite complet de esenta lor, pentru ca, intr-o buna zi, sa reinceapa sa-si aminteascã de toate acestea. Acest lucru este inevitabil. Asta este ceea ce se intampla astazi cu lumea, iar efectele sunt atat de profunde deoarece este pentru prima oara cand umanitatea a devenit cu adevarat civilizata.Cu cat o tara este mai civilizata, cu atat mai puternica este senzatia de gol. Tarile inapoiate nu cunosc inca aceasta senzatie. Nu a sosit inca timpul pentru ele. Pentru a avea aceasta senzatie de gol interior, de lipsa de semnificatie, de absurd, omul trebuie sa devina mai intai foarte civilizat.De aceea, eu sustin intru totul stiinta, caci aceasta ajuta la aruncarea pestelui pe mal. Cand se va trezi pe malul fierbinte, pestelui i se va face sete. Inainte nu i-a fost niciodata sete. Pentru prima oara in viata lui, el va simti lipsa oceanului care il inconjura, raceala lui, apa datatoare de viata. Isi va da seama ca moare. Aceasta este situatia in care se afla astazi omul civilizat, omul educat: el simte ca moare. Aceasta senzatie il ingrijoreaza foarte tare. El doreste sa afle ce este de facut, cum poate intra din nou in oceanul vietii.
