Maestrul si Margareta-Mihail Bulgakov, Cartex

Maestrul si Margareta este un roman caruia in decursul celor cinci decenii de la publicare i s-au gasit subintelesuri pentru o serie de interpretari politice, religioase si morale. Fiecare plan din Maestrul si Margareta poate duce la idei diferite, amplificate de contextul in care a fost scris si de perspectiva din care e citit.
Iluzionistul Woland, una din intruchiparile Diavolului, ia fraiele actiunii in maini si ne dirijeaza povestile pe care ni le prezinta in Moscova, in jurul unei iubiri atipice.

Problema descifrarii „corecte“ a sensului romanului consta in multiplicitatea etajelor pe care se plimba naratiunea, ceea ce creeaza impresia ca avem de-a face cu cel putin trei sensuri, cate planuri narative are textul; in plus, acestea par a trai intr-o relativa autonomie.
Prima poveste vorbeste despre descinderea in Rusia stalinista a magicianului Woland, un individ cu inclinatii malefice care, sub masca pacifista, tortureaza fizic si psihic locuitorii Moscovei, cu precadere pe membrii elitei intelectuale. Este aici o legatura usor de facut cu actiunile de epurare ale lui Stalin.
Cel de-al doilea plan vizeaza sfera religioasa, fiind populat cu personaje biblice si parand a rezista indiferent de restul actiunii. S-a spus ca e o alegorie a regimului politic de la Moscova inceputului de secol XX.
Era nevoie de un reactiv care sa lege etajele naratiunii, iar elementul de valoare universala, transtemporala se dovedeste a fi dragostea.
E suficient sa rememoram impliniri cinematografice recente, precum cea a lui Giovanni Brancale (2008), a lui Rinat Timerkaiev (2013) si a lui Charlotte Waligora (2017); e suficient sa ne imaginam ce va reusi Alexander Golberg Jero, muzician de formatie clasica, absolvent al Universitatii Muzicale de Stat Gnessin in 1996, care, ajuns la New York, unde a studiat la Persons School of Design, la inceputul lunii decembrie 2017 a anuntat ca lucreaza la o versiune cinematografica pentru computer a romanului. El declara ca a fost inspirat de Catherine Zeta Jones pentru Margareta si de Donald Trump pentru Pilat din Pont, respectiv de propria persoana pentru Woland. Maestrul si Margareta pare astfel un palimpsest, a carui reutilizare se bazeaza pe capacitatea noastra de a scrie aceeasi poveste cu un nou tip de participare la emotia interpretarii.
Lucian Pricop