Manual de Folosire a ViețIi, Tom Shadyac, Atman

Descriere

Să nu mori... Fără să revendici acea sfântă mină de rubine dinlăunt rul tău. Hafiz Sunt un povestitor, regizor de film de mai bine de douăzeci şi cinci de ani, aşa că permiteţi-mi să încep cu o poveste... în luna iunie a anului 1998, după ce am încheiat turnarea filmului Liar, Liar (Mincinosul mincinoşilor), eu, Jim Carrey şi încă un prieten ne-am decis sa ne îndreptăm spre Alaska să respirăm un pic de aer curat, să ne desfatăm cu frumuseţea naturii şi să vorbim despre viaţă, iubire şi despre sensul a tot şi a toate. La câteva zile după începutul aventurii noastre, pe când zburam la mare înălţime pe deasupra Munţilor Chugach, pilotul nostru a primit instrucţiuni prin radio cum că trebuia să livreze benzină la vreo douăzeci de excursionişti eşuaţi pe un gheţar din apropiere. Atunci îmi veni ideea: Hei, Jim, ce-ar fi să faci tu livrarea? într-o fracţiune de secundă, Jim îşi dădu seama de potenţialul nostim al acestui scenariu. Intâlnirea mea cu moartea nu a fost chiar o chestie de legenda sau măcar demnă de un film produs de Hallmark. A fost o banala comoţie cerebrală în urma unui accident de bicicletă care a devenit letală in momentul în care simptomele acelei comorii au refuzat să dispară. Afecţiunea e cunoscută sub numele de sindrom post comoţie (SPC), de care suferă adesea boxerii, jucătorii de hochei şi de fotbal, şi aventurierii de vârsta a doua asemeni mie care s-au lovit ia cap de prea multe ori. Dacă ai avut vreodată o comoţie cerebrala, ştii că acestea nu sunt nişte simptome care ai vrea să persiste: sensibilitate ia lumină şi sunete, schimbări de dispoziţie şi un ţiuit constant în cap. Este genul acela de tortură pe care nu mi-aş fi închipuit că aş îndura-o timp de o zi, darămite o lună. Dar am îndurat-o vreme de cinci luni de zile. Ca să vă dau o idee despre cum este această durere, imaginaţi-vă sunetul tipic emis tn timpul unui test de difuzare in situaţii de urgenţă la televizor. Acum imaginaţi-vă acest sunet dat la limita maximă permisă de televizor. Te întinzi să închizi sonorul dar acesta nu funcţionează. încerci să părăseşti apartamentul dar uşile sunt încuiate. Nu există scăpare de acest atac auditiv, aşa că pur şi simplu te aşezi şi înduri aceste 60 de secunde de infern.