Mitul inteligentei artificiale. De ce computerele nu pot gandi la fel ca noi, Erik J. Larson, Polirom

Traducere de Ovidiu-Gheorghe Ruţa

Conform mitului inteligenței artificiale, apariția acesteia este inevitabilă, fiind doar o chestiune de timp. Ne aflăm deja pe drumul care duce către o inteligență a mașinilor echivalentă cu cea umană și apoi la superinteligență. De fapt, lucrurile nu stau deloc așa și acest drum există doar în imaginația noastră.
Mintea umană funcționează altfel decât ceea ce numim inteligență artificială: oamenii fac conjecturi pe baza propriei experiențe și a contextului. Inteligența umană este o rețea de presupuneri bazate pe ceea ce cunoaștem despre lume. Nu știm cum să programăm aceste raționamente intuitive. Nu există vreun algoritm pentru inteligența generală. Pentru obținerea unui asemenea algoritm, ar fi necesar un salt științific major – iar în prezent nimeni nu are idee ce formă ar putea lua acesta.
Există o vogă a inteligenței artificiale, al cărei mit este omniprezent în lumea de azi. Cartea lui Erik J. Larson explică originile acestui mit științific și cultural, ce știm și ce nu știm despre perspectivele realizării unei inteligențe artificiale de nivelul celei umane și de ce ar trebui să prețuim mai mult singura inteligență adevărată pe care o cunoaștem deocamdată – a noastră.