Nu, nu si iar nu, Marie Isabelle Callier, Nomina

Jeanne era o fetiță căreia îi plăcea să se joace, să cânte și să danseze.

Era veselă ca o ciocârlie, cât timp stătea afară.

De îndată ce mama ei o ruga să facă ceva, atitudinea ei se schimba și nu se putea abține să nu spună nu.

NU, NU, NU!,

Mama îi spunea:

— Jeanne! Pune lucrurile în ordine, închide televizorul, ne pregătim pentru cină!

— NU, NU, NU!, răspundea fetița.

Dar mama nu ceda.