Oameni Sarmani, Fm Dostoievski, Polirom

Descriere

Nominalizare la Premiile Uniunii Scriitorilor din Romania, editia 2015, secţiunea „Traduceri”Traducere din limba rusa si note de Livia Cotorcea Volumul de debut al lui F.M. Dostoievski, Oameni sarmani, aparut in 1846, este o carte antologica, marcind o mutatie radicala: dupa el literatura lumii nu va mai fi la fel. Complexitatea si profunzimea acestui roman epistolar il fac sa-si pastreze si astazi capacitatea de a fascina. Considerat „primul roman social” din literatura rusa, Oameni sarmani este o satira a epocii, moravurilor si chiar a literaturii timpului. In centrul povestii se afla inocenta si trista afectiune dintre un functionar de rangul cel mai umil, Makar Devuskin, si verisoara sa indepartata, tinara orfana Varvara Dobroselova. Cei doi traiesc intr-o saracie lucie si se lupta sa supravietuiasca de la o zi la alta, cu speranta unei minuni improbabile. Schimbul de scrisori dintre cei doi dezvaluie, pas cu pas, o intreaga lume, cu framintarile ei, prinsa in lupta pentru supravietuire. Tema gogoliana a omului marunt, a slujbasului umil, e revalorizata constient de Dostoievski, facind din Makar Devuskin unul dintre personajele memorabile ale literaturii universale. „Aparitia acestui roman a reprezentat un eveniment in literatura noastra. S-au auzit laude entuziaste, dar si reprosuri serioase, a inceput o disputa. Numele dlui Dostoievski a ocupat paginile revistelor pe parcursul citorva luni. Aceasta agitatie a spiritelor a dovedit ca e vorba de o opera si de un talent deosebite.” (V.G. Belinski) „Omul nu este nicicind identic cu el insusi, de aceea nu i se poate aplica formula identitatii: A egal cu A. Potrivit ideii artistice a lui Dostoievski, adevarata viata a personalitatii umane se produce tocmai in punctul acestei neconcordante a omului cu sine, in punctul trecerii lui peste hotarele a ceea ce este el ca viata materiala, care poate fi observata, definita si prezisa fara vointa lui. Adevarata viata a personalitatii omului este accesibila numai in cazul unei patrunderi dialogale, careia ii raspunde ea insasi printr-o dezvaluire libera si nestingherita.” (Mihail Bahtin)