Pachet Fratii Karamazov volumele 1 si 2, F.M. Dostoievski. 1984. Ferma animalelor, George Orwell, Rolcris

 Acest roman, pe care Dostoievski l-a publicat aproape de sfârșitul vieții, ca întruchipare supremă a operei sale, este chiar și în zilele noastre greu de încadrat. Un roman detectivistic având de rezolvat un caz de paricid. Un roman psihologic bogat în profiluri: Fiodor Karamazov, victima, tatăl arghirofil și desfrânat, și cei trei fii legitimi ai săi, Dmitri, senzual și pasional, Ivan, intelectual și rațional, Alioșa, spiritual, naiv și altruist. Pe lângă aceștia, libertinul și cinicul Smerdeakov, bastardul lui Fiodor, care îl ține pe lângă el ca valet personal. Ținând seama și de biografia, și de epoca lui Dostoievski, Frații Karamazoveste și un roman social, politic și filozofic care explorează teme inepuizabile: morala, liberul-arbitru, religia, condiția umană, disperata încercare a intelighenției ruse de a-și emancipa țara. Însă tocmai complexitatea acestui roman pe care nicio generație nu l-a ignorat începând din 1880, și nici nu-l va ignora până la sfârșitul lumii, îl așază perfect în propria categorie: Frații Karamazoveste un roman dostoievskian.

 

 

 

 „Dostoievski este singurul psiholog de la care am ceva de învățat.“

Friedrich Nietzsche, filozof german, autorul capodoperei Așa grăit-a Zarathustra

„Frații Karamazov este probabil cel mai însemnat roman al tuturor timpurilor.“

Walker Percy, scriitor american, autorul romanului existențialist Cinefilul

„Dostoievski este unul dintre scriitorii care nu doar m-au influențat enorm, ci și unul pe care l-am citit cu o imensă plăcere.“

William Faulkner, scriitor american, laureat al Premiului Nobel pentru literatură

 

 

 

 Feodor Mihailovici Dostoievski (1821–1881), scriitor, eseist și jurnalist rus. S-a născut la Moscova, în familia unui medic. Părinții l-au încurajat să citească basme și legende rusești, iar apoi capodoperele literaturii universale. După moartea mamei sale, în 1837, tânărul Dostoievski a mers la o școală militară de inginerie, dar cariera sa în armată nu a durat mult, fiindcă era atras mai mult de scris. Primul roman, Oameni sărmani, a apărut în 1846 și a fost un succes. Intrat în cercul de intelectuali al lui M.V. Petrașevski, a fost arestat în 1849, condamnat la moarte, dar a scăpat de plutonul de execuție și a fost trimis la muncă silnică în Siberia, de unde s-a întors în 1854. Și-a redobândit dreptul de a-și publica nuvelele și romanele care, încă din timpul vieții, au

făcut din el unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Romane: Oameni sărmani (1846), Amintiri din casa morților (1861–1862), Crimă și pedeapsă (1866), Idiotul (1868–1869), Demonii

(1871–1872), Adolescentul (1875), Frații  Karamazov (1880).

 

Eroul romanului distopic O mie nouă sute optzeci și patru e Winston Smith, un funcționar care lucrează la Ministerul Adevărului, oficina de propagandă a superstatului imaginar și nu tocmai imaginar Oceania.

 

Aici, la acest minister care de fapt administrează minciunile publice, Winston rescrie în fiecare zi orice document istoric care nu mai corespunde cu linia partidului, iar linia partidului se schimbă mereu. Să intuiești direcția politică, să-ți ascunzi și cele mai intime gânduri, să te aperi de delatori, să fii corect politic, să îți arăți dragostea pentru Fratele cel Mare, asta trebuie să faci zi de zi ca să supraviețuiești.

 

Altfel, de parcă a-ți duce viața într-un univers de coșmar nu e destul, încapi pe mâna poliției politice, care fie te „vaporizează“, fie te reeducă. Winston nu poate rezista tentației de a intra, deopotrivă conștient și naiv, într-o falsă mișcare de rezistență și într-o autentică idilă cu Julia, o activistă care disimulează perfect adeziunea la cauza ideologiei oficiale.

O poveste de dragoste, un eseu politic, o pledoarie pentru democrație și libertatea individului, O mie nouă sute optzeci și patru este una dintre puținele cărți care au cutezanța de a descrie o lume întemeiată pe teroare, minciună și ideologie. „Niciun roman din secolul trecut nu a avut mai multă influență decât romanul lui George Orwell O mie nouă sute optzeci și patru.

 

Titlul cărții, adjectivul format din numele autorului, vocabularul atotputernicului partid care guvernează în superstatul Oceania în numele ideologiei Soceng — dublugând, gaură de memorie, nonpersoană, gânddelict, novlimbă, Poliția Gândirii, Camera 101, Fratele cel Mare —, toate au intrat în limba engleză ca mărci instantaneu recunoscute ale unui viitor terifiant. Este aproape imposibil să vorbim despre propagandă, supraveghere, autoritarism sau despre mistificarea adevărului fără a aminti O mie nouă sute optzeci și patru. În timpul Războiului Rece, romanul a găsit cititori pasionați în spatele Cortinei de Fier, care s-au întrebat: «De unde a știut asta Orwell?»“ George Packer, influent publicist, romancier și dramaturg american. "George Orwell (1903–1950), scriitor, eseist și jurnalist britanic. Născut în India, în familia unui funcționar colonial britanic, Eric Blair, pe adevăratul său nume, a studiat însă în Anglia, la Eton, unde, dintr-un elev emi- nent, a ajuns unul mediocru și rebel. După câțiva ani petrecuți în poliția colonială din Birmania, tânărul Blair a demisionat și a decis să devină scriitor. A debutat în 1933, cu un pseudonim din care a derivat cuvân- tul orwellian, folosit la descrierea tuturor regimurilor bazate pe ideologie. Om de stânga, a plecat în 1936 în Spania, de unde a trimis corespondențe de război și unde a luptat de partea republicanilor. În 1938, a publicat Omagiu Cataloniei, un document lucid despre războiul civil din Spania. În 1945, înțelegând perfect esența stalinismu- lui, a publicat Ferma animalelor, iar în 1949, arătând că înțelesese și esența totalitaris- mului, a publicat romanul O mie nouă sute optzeci și patru. Alte scrieri: Zile birmaneze (1934), O fată de preot (1935), Aspidistra să trăiască! (1936), O gură de aer (1939)."