Pachet La Medeleni vol. 1 , 2, 3, Ulita copilariei, In casa Bunicilor, Ionel Teodoreanu, Rolcris

Trilogia La Medeleni (Hotarul nestatornic, 1925, Drumuri, 1926, Între vânturi, 1927)e capodopera lui Ionel Teodoreanu. Scriitorului i-a adus un statut de superstar literar în perioada interbelică, iar publicului îi îngăduie și astăzi o imersiune participativă în vârstele de aur ale omului: copilăria, adolescența și tinerețea. Un roman amplu și vast, cu multe personaje, cu dialoguri, cu intrigă, cu caractere deosebite, Dănuț, Olguța și Monica, dintre care Olguța este, potrivit criticului literar G. Ibrăileanu, cel mai reușit tip de fată din literatura noastră, La Medeleni e, în primul volum, un roman cu copii, o incursiune inteligentă și empatică în psihologia imponderabilă a copilăriei. Al doilea volum e un roman al educației sentimentale care explorează vârsta crizei de creștere, a erotismului tulbure și a aspirațiilor absolute. Al treilea volum, care corespunde intrării în maturitate a personajelor, e romanul unui capăt de drum, care oferă un epilog multiplu, simultan sociologizant, fericit și tragic: vânzarea moșiei de la Medeleni, echivalentă cu pierderea definitivă a paradisului, o căsătorie fericită și o sinucidere.

 

Ionel Teodoreanu (1897–1954), scriitor și avocat. Descendent al unei familii de juriști (tatăl era celebrul avocat ieșean Osvald Teodoreanu, iar bunicul său, Alexandru Teodoreanu, fusese judecător), a cunoscut un imens succes de librărie în perioada interbelică. Și-a făcut studiile la Iași (bacalaureatul la Liceul Național și licența în drept la Universitate). Primele încercări le-a publicat în Însemnăriliterare (cu rafinatele miniaturi Jucăriipentru Lily) și în Viața românească, iar în 1923, glorios, a debutat în volum cu Ulița copilăriei. Cu toate că nu a abandonat cariera de avocat, în care de asemenea a strălucit prin verva sa și prin preferința pentru cazuri cu adânci aspecte psihologice, a scris mult, deși inegal, consacrându-se cu romanele din trilogia La Medeleni (1925–1927). Alte romane: Turnul Milenei (1927), Lorelei (1935), Secretul Anei Florentin (1937), Prăvale Baba (1939). Volume de memorialistică importante: În casa bunicilor (1938), Masa umbrelor (1941), Întoarcerea în timp (1946).

 

„Tipică în La Medeleni este tehnica fragmentaristă, din mii de cubușoare de mozaic rezultând, cu fiecare nouă idee, o figurație inedită. Dialogul face parte din regulile jocului, dar în planul artei el are o excelentă funcție de sugestie, introducând pe cititor în mitologia infantilă, revelându-i, așadar, prin replică, ceea ce narațiunea ar fi în stare. Disponibilitățile lui Ionel Teodoreanu în materie de dialog sunt inepuizabile, vocație cu totul semnificativă, știut fiind că spațiul copilăriei, gol la început, se umple, capătă un conținut prin vorbire.“

Constantin Ciopraga, critic și istoric literar român

 

Ulița copilăriei, volumul de debut al Ionel Teodoreanu, apărut în 1923 la editura Cultura Națională, a cunoscut numai până în 1947 șapte ediții! O dovadă că publicul românesc, spre disperarea unor critici literari, nu era atras doar de aglomerările de metafore și de decorativismul stilistic al scriitorului, ci și de puterea acestei cărți de a înfățișa, în povestiri cu un timbru poetic, trei universuri: infantil, adolescentin și al senectuții. Nuvela care a dat și titlul volumului, Ulița copilăriei, este povestea unei „umile și neștiute ulițe de margine de târg“ în care își trăiește copilăria și tinerețea un frate al lui Ionel Teodoreanu mort în război. Celelalte patru piese ale volumului, Bunicii, Vacanța cea mare, Cel din urmă basm, Ș’atunci, sunt marcate de aceeași nostalgie a vârstei de aur și a ordinii vechi, ordine care are ca piloni o bunică fals severă, un bunic blând și un motan somnoros.

Ionel Teodoreanu (1897–1954), scriitor și avocat. Descendent al unei familii de juriști (tatăl era celebrul avocat ieșean Osvald Teodoreanu, iar bunicul său, Alexandru Teodoreanu, fusese judecător), a cunoscut un imens succes de librărie în perioada interbelică. Și-a făcut studiile la Iași (bacalaureatul la Liceul Național și licența în drept la Universitate). Primele încercări le-a publicat în Însemnări literare (cu rafinatele miniaturi Jucării pentru Lily) și în Viața românească, iar în 1923, glorios, a debutat în volum cu Ulița copilăriei. Deși nu a abandonat cariera de avocat, în care de asemenea a strălucit prin verva sa și prin preferința pentru cazuri cu adânci aspecte psihologice, a scris mult, deși inegal, consacrându-se cu romanele din trilogia La Medeleni (1925–1927). Alte romane: Turnul Milenei (1927), Lorelei (1935), Secretul Anei Florentin(1937), Prăvale Baba (1939). Volume de memorialistică importante: În casa bunicilor (1938), Masa umbrelor (1941), Întoarcerea în timp (1946).

„Pentru Ionel Teodoreanu, Ulița copilăriei e un fel de «école de la rue», dar cu altă fascinație decât la Anatole France, mica stradă din Iași fiind mai intimă, confundându-se cu biografia naratorului, evocând universul infantil pierdut. Piesa titulară, între reverie și mit, e de fapt o meditație cu substrat pe marginea destinului tragic al fratelui mai mic, mort pe front ca pilot de război, în Franța. Văzută în spirit animist, ca într-un basm, ulița e concomitent oglindă, album și cronică. Zmeiele, felinarul cu petrol, cromatica toamnei, școala, toate țin de memoria uliței. În fragmentul titular al Uliței moartea e în același timp realitate și simbol. În Cel din urmă basm, tranziția de la ficțiune la luciditate, ieșirea din zona invocației reprezintă, simbolic, un fenomen de ruptură echivalent cu o «moarte» a fericirii inconștiente.“

 

 

Constantin Ciopraga, critic și istoric literar român

 

În casa bunicilor a apărut în 1938 și a mai cunoscut încă trei ediții până în 1943 fiindcă Ionel Teodoreanu era de multă vreme o vedetă literară. Se strămutase în agitatul București, dar păstrase în suflet amintirea delicată a Iașiului, care îl împinge să practice o literatură de frontieră, ilustrată de această carte, care se situează între memorialistică și literatura subiectivă. Întrebat, în aprilie 1938, de un gazetar de la Opinia (I.A. Mirea), dacă această carte e tot un roman, Ionel Teodoreanu răspunde: „În casa bunicilor? Știu eu ce-i? O casă veche din Zlataustul unui Iași de odinioară, doi bunici, motanul lor, nepotul lor — cam scriitor, cam fumător, și cam licean cu note proaste —, iarna la ferestre — vechea iarnă de pe vremea ochilor copilăriei —, și asta-i tot. O mână de scrum alb. Am căutat să culeg cu frăgezime și să îmbrac cu transparență lucruri de altădată, care s-au stins cu vremea lor, și oameni care nu mai sunt decât în morminte și în amintire.“

Ionel Teodoreanu (1897–1954), scriitor și avocat. Descendent al unei familii de juriști (tatăl era celebrul avocat ieșean Osvald Teodoreanu, iar bunicul său, Alexandru Teodoreanu, fusese judecător), a cunoscut un imens succes de librărie în perioada interbelică. Și-a făcut studiile la Iași (bacalaureatul la Liceul Național și licența în drept la Universitate). Primele încercări le-a publicat în Însemnări literare (cu rafinatele miniaturi Jucării pentru Lily) și în Viața românească, iar în 1923, glorios, a debutat în volum cu Ulița copilăriei. Deși nu a abandonat cariera de avocat, în care de asemenea a strălucit prin verva sa și prin preferința pentru cazuri cu adânci aspecte psihologice, a scris mult, deși inegal, consacrându-se cu romanele din trilogia La Medeleni (1925–1927). Alte romane: Turnul Milenei (1927), Lorelei(1935), Secretul Anei Florentin(1937), Prăvale Baba (1939). Volume de memorialistică importante: În casa bunicilor (1938), Masa umbrelor (1941), Întoarcerea în timp (1946).

 „Ulița copilăriei (evident, povestirea titulară, de aici), În casa bunicilor și numeroase capitole din Întoarcerea în timp, coroborate cu relativ puținele documente de arhivă ce ne stau la dispoziție, dau posibilitatea recompunerii și imaginării unui univers familial pe fundalul căruia se proiectează copilăria și adolescența lui Ionel Teodoreanu, izbitor de asemănător în configurația sa spirituală cu acela propus de Amintirile lui Creangă.“

 

Nicolae Ciobanu, istoric literar, autorul biografiei Ionel Teodoreanu, viața și opera