Povestiri despre oameni obisnuiti, Varujan Vosganian, Polirom

O carte despre întâmplările neobișnuite din viața oamenilor obișnuiți, care își trăiesc patimile, nădejdile și dezamăgirile, extazul și disperarea fără ca noi să le observăm, fie că e vorba de tânărul emigrant alungat din Italia de epidemie, de șoferul care își caută în vis copilul pierdut neștiind că el există sub ochii lui, de bătrânul apostol al iubirii necondiționate care plantează un cireș întru regăsirea paradisului pierdut, de tânărul care își trăiește netemperat frustrările corporatiste, de nobila lume a aristocrației, atât de fragilă în fața mafiei imobiliare, de ipohondrul aruncat, precum bravul soldat Švejk, în vâltoarea războiului mondial împotriva virusului corona, de distinsa profesoară care trece, oscilând între pudoare și nesăbuință, prin crizele vârstei a doua, de veteranul din Afganistan pentru care, obsesiv, fiecare pas rămâne o amenințare, ca și cum ar călca pe un câmp de mine, de părintele dispus să ucidă pentru a răzbuna răpirea fiicei lui, răpire care, în cazul atâtor alte fete românce, rămâne nepedepsită. Prinși în lupta cu greutățile vieții, ei trebuie să înfrunte provocările cotidianului românesc, rezervor nesecat de probleme, mai ales în contextul izolării aduse de pandemie. Poate și de aceea simpatia autorului pentru protagoniștii povestirilor sale – alimentată de o încredere manifestă în forța părții luminoase a naturii umane – este perceptibilă chiar și atunci când ironia sa la adresa universului corporatist, a relațiilor deseori falacioase din mediul virtual și a intoleranței față de semeni a celor terorizați de molimă nu-i cruță nici pe cei care devin victimele acestora.