Descriere
Istoria este, în fond, povestea vieţii oamenilor. Cu cele bune şi cu cele rele. Cu izbânzi şi cu înfrângeri. Ea este şi o mare carte de învăţătură. Pentru oamenii de rând, dar mai ales pentru conducători, pentru liderii politici. Pentru a şti de unde vin, ce reprezintă ei şi ce viitor au. Un popor care nu-şi cunoaşte istoria, orbecăie prin lume şi riscă să dispară. N. lorga scria în urmă cu un secol: „Istoria, care se putea crede până acum că este o materie pe lângă celelalte, se Invederează din ce în ce mai mult că este o necesitate. Da, cunoştinţa ei este o necesitate pentru conştiinţa umană: şi pentru chibzuirea Imprejurărilor şi pentru tragerea concluziilor şi pentru îndemnuri şi pentru mângaieri. Dumitru Almaş, fost student al lui N. lorga, s-a dedicat scrierii istoriei. Istoriei universale — cărţile sale, între acestea Căderea eastiliei (despre Marea Revoluţie Franceză de la 1789) şi cea privind Războiul Civil din SUA, având titlul Nord contra Sud, constituie si astăzi un model de reconstitu-ire a unor evenimente fundamentale din istoria modernă a omenirii. O coordonată esenţială a activităţii profesorului Dumitru Almaş o reprezintă cercetarea istoriei românilor şi publicarea de monografii dedicate unor mari personalităţi, precum Decebal, Ştefan cel Mare, Petru Rareş sau Mihai Viteazul, dar şi a unor romane istorice, precum cele dedicate marelui cărturar şi diplomat Nicolae Milescu Spătarul si Fraţilor Buzeşti. Profesor universitar, lucrând într-un mediu intelectual elevat, Dumitru Almaş a dovedit o excepţională capacitate de a se adresa - prin vorbă şi prin scris - unui public extrem de variat. I-am ascultat, în calitate de student la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, prelegerile de înalt nivel ştiinţific privind istoria modernă universală. Am participat împreună la multe simpozioane şi conferinţe consacrate unor evenimente sau personalităţi istorice desfăşurate în Bucureşti, dar şi în alte centre universitare şi chiar în sate, în care au avut loc evenimente memorabile. De fiecare dată profesorul Almaş cucerea auditoriul prin capacitatea şi talentul său de a recon-stitui trecutul, adresându-se atât minţii cât şi sufletului celor prezenţi. Îmi amintesc că, la stăruinţa directoarei unei grădiniţe din Drumul Taberei, frecventată de fetiţa mea, l-am invitat pe Dumitru Almaş (unchiul meu) să vorbească unor copii de 5-6 ani. S-a aşezat pe un scăunel, în faţa lor, şi le-a povestit despre Ecaterina Teodoroiu. Faţa copiilor se lumina atunci când profesorul evoca bătălia de la Jiu şi curajul cu care tânăra eroină se avânta în lupta pentru apărarea patriei invadată de oamenii răi, dar se întuneca aflând că a fost rănită, iar mulţi aveau lacrimi în ochi când au aflat despre moartea ei tragică. La sfârşit, după câteva momente de ezitare, mai mulţi copii, băieţei şi fetiţe, s-au apropiat de profesor, l-au prins de gât şi au început să-I sărute, ca pe un părinte drag. Cărţile sale intitulate Povestiri istorice - bazate pe documente, scrise cu un excep-ţional talent de scriitor, beneficiind şi de o ilustraţie bogată şi sugestivă - s-au tipărit în tiraje de sute de mii de exemplare, fiind citite cu interes nu numai de copii, ci şi de oamenii mari. Anii s-au scurs, profesorul Dumitru Almaş a trecut în „Iumea umbrelor, dar opera sa a intrat în patrimoniul spiritual al
