Descriere
Primele cuvinte pe care le-am auzit prima dată de la profesorul meu au fost: Meditaţia este un Da universal pentru orice. Cu toate că eu nu am înţeles asta multă vreme,dar tot ceea ce a urmat după aceea a fost un simplu comentariu asupra acestor cuvinte. Totul a început şi s-a încheiat cu aceste cuvinte, totul s-a rezolvat în această propoziţie.O problemă este întotdeauna o parte imaginară sau un obiect imaginar ce se luptă cu altceva. Dar în Experienţă nu există părţi separate, nu există euri separate, obiecte sau altele. Problemele aparţin doar gândirii un gând care se luptă cu un alt gând, un sentiment care se opune unei situaţii. Toate aceste gânduri apar în Sinele nostru dar ele nu sunt pentru Sinele nostru. Chiar şi gândul sau sentimentul care se opune, nu este o problemă pentru Sinele nostru. Gândul care se opune sau sentimentul care opune rezistenţă sunt o altă minge ce zboară prin spaţiul gol. Gândul sau sentimentul ce opune rezistenţă, din care este făcut sinele imaginar, este doar o problemă a sinelui imaginar. Doar un sine separat ar putea dori să scape de un sine separat. De fapt, doar un sine separat vede un sine separat.Adevăratul nostru sine nu cunoaşte şi nici nu vede vreo separare. El nu cunoaşte vreun sine separat şi nici o lume exterioară, separată. El cunoaşte doar intimitatea şi apropierea imediată a purei experientizări, fără de părţi, separaţii, mai mulţi sine, obiecte sau altele. Adică, el cunoaşte doar iubirea.Ascunderea fericirii, suferinţa şi căutarea fericirii sunt sinonime între ele. Un alt nume pentru această căutare este sinele interior separat.Dacă înţelegem suferinţa ca ivindu-se în Conştienţa noastră dimpreună cu toate celelalte şi credem că nu se poate face nimic în legătură cu asta, ne păcălim singuri. Suferinţa este, prin definiţie, o împotrivire la situaţia curentă şi o inevitabilă căutare a unei alternative în viitor. Dacă nu s-ar opune rezistenţă situaţiei prezente, nu ar exista nici suferinţă. Prin urmare, dacă situaţia curentă este experienţa suferinţei şi dacă nu se opune absolut deloc rezistenţă acestei suferinţe, atunci suferinţa nu poate dura deoarece suferinţa este rezistenţa, împotrivirea, respingerea. Ca urmare, suferinţa este imediat transformată în fericire.Fericirea este natura esenţială, fundamentală chiar şi a suferinţei. Ea stă liniştită în miezul tuturor experienţelor, inclusiv în suferinţă, aşteptând să fie recunoscută, aşteptând să renunţăm la opunerea rezistenţei, aşteptându-ne să avem curajul şi iubirea de a ne întoarce înapoi, aşa cum eram şi a sta faţă-n faţă cu suferinţa fără a avea nici cea mai mică dorinţă de a ne opune ei ori de a o îndepărta. Exact acesta este motivul pentru care, chiar şi în cele mai întunecate momente de disperare, noi nu suntem niciodată copleşiţi total de nefericire. Dacă am fi, nu ar mai exista niciun loc pentru nimic altceva, nici măcar pentru un gând care să separe un sine ce ar privi către suferinţă şi ar încerca să scape de ea şi atunci s-ar realiza nondualitatea perfectă, adică fericirea perfectă. (Rupert Spira)
