Radiestezia mentala. In sprijinul terapiilor complementare, Gilbert Jausas, Vidia

Descriere

Corpurile noastre subtile, psihicul nostru, subconștientul nostru se scaldă în lumile hipersensibile, în „inconștientul colectiv”, în Spiritul Universal, unde se află imaterialitatea tuturor lucrurilor. Există mai multe căi pentru a ajunge să investighezi aceste dimensiuni. RADIESTEZIA MENTALĂ este una dintre ele. Reprezintă o tehnică de cercetare care utilizează aptitudinile paranormale ale unui individ. Instrumentul folosit este pendulul. Este o metodă de cunoaştere psihică şi totodată o cheie care poate deschide toate uşile. Radiestezia mentală nu are nimic de-a face cu o aşa-numită radiestezie „fizică”, unde se vorbește despre radiaţii sau lungimi de undă. Acest tip de radiestezie nu este nici radiestezia obişnuită, întrucât nu implică o sensibilitate la un tip sau altul de radiaţii. Ea recurge la fenomene parapsihologice care se produc în creierul nostru. Nu se iniţiază un dialog cu un pendul, obiect lipsit de relevanţă pentru fenomenul în sine. O dovedesc seminariile noastre, unde 80% dintre elevi pot face exerciţii fără pendul. Pendulul nu este decât o masă oarecare, suspendată de un fir. Nu contează materialul din care este confecţionat, nici lungimea firului. Fiecare individ adaptează acest accesoriu temperamentului său, iar rezultatele sunt total independente de el. Rolul pendulului e să amplifice reacţiile musculo-nervoase comandate de creier. Creierul este centrul emiţător-receptor al gândurilor; ca la un post de radio, sensibilitatea şi selectivitatea lui condiţionează calitatea rezultatelor. Radiestezia mentală este un mijloc de cunoaştere cu posibilităţi imense. A o practica înseamnă să pătrunzi în tine însuţi pentru a găsi răspunsul la o întrebare pe care o ai; toate răspunsurile se află în noi, acest lucru este cert. Despre autor Prof. Gilbert Jausas este autor francez și părintele radiesteziei mentale, spiralogiei și iridologiei. Printre titlurile sale se numără: „L’oeil mystérieux”, „La géomancie traditionnelle”, „L’iridologie rénovée” şi „Introduction à l’iridologie”. Nu a avut niciun maestru. A studiat diverse învăţături, fără a fi însă adeptul vreunei grupări. A frecventat mai multe pentru a prelua ce era capabil să asimileze. Latura sa mercuriană l-a înzestrat cu abilităţi de comunicare, cu spirit de observaţie, cu nevoia de a şti, de a cunoaşte şi de a aprofunda lucrurile.