Robin Hood, proscrisul, Alexandre Dumas, Andreas

Robin hood, proscrisul

Robin Hood este un haiduc legendar, descris initial în folclorul englez si, ulterior, prezentat în literaturã si film. Potrivit legendei, el a fost un arcas si un spadasin foarte priceput. În unele versiuni ale legendei, el este descris ca fiind de vitã nobilã, iar în povestirile moderne este uneori prezentat ca luptãtor în cruciade înainte de a se întoarce în Anglia pentru a-si gãsi pãmânturile luate de seriful din Nottingham. În cele mai vechi versiuni cunoscute, el apare, în schimb, ca membru al clasei „yeoman“ („nici cavaler, dar nici tãran“, ci undeva la mijloc). Portul traditional este de culoare verde Lincoln. Se spune cã fura de la bogati si dãdea sãracilor. În cultura popularã se povesteste cã Robin Hood si banda sa trãiau în pãdurea Sherwood, din Nottinghamshire.

Alexandre Dumas-tatãl, s-a nãscut Dumas Davy de la Pailleterie în 24.07.1802, orasul Villers-Cotterets. Era fiul generalului Thomas Alexandre Dumas, a cãrui bravurã a rãmas legendarã si al cãrui nume este gravat pe fata de sud a Arcului de Triumf din Paris.

Datoritã aptitudinilor sale caligrafice, Alexandre Dumas-tatãl se angajeazã mai întâi copist la un notar. În anul 1822 pãrãseste orasul natal si vine la Paris, ca functionar la secretariatul ducelui d’Orleans, unde i se deschide perspectiva unei cariere strãlucite.

În aceastã perioadã, începe sã scrie piese de teatru si, dupã succesul dramei Henri al III-lea si curtea sa, gloria literarã a lui Dumas-tatãl va fi imensã.

Se dovedeste a fi un scriitor foarte prolific. Între anii 1826–1870, a scris 31 piese de teatru, 200 romane, zece volume de memorii si 19 cãrti de cãlãtorie (printre care si Cãpitanul Pamphile). Cu romanele sale istorice, care au devenit foarte populare: „Cei trei muschetari“, „Dupã douãzeci de ani“, „Vicontele de Bragelonne“, „Contele de Monte-Cristo“, „Regina Margot“, „Doamna de Monsoreau, „Colierul reginei etc., faima lui a devenit universalã. Lucrãrile sale s-au tradus în toate limbile.

A avut câstiguri fabuloase, dar a si cheltuit mult, ducând o viatã fastuoasã. Din aceastã cauzã si drept urmare a generozitãtii sale, moare ruinat în 05.12.1870, pãrãsit de multi dintre cei care odinioarã roiserã în jurul sãu. Este înmormântat provizoriu în cimitirul din Neuville, iar, mai târziu, osemintele sale au fost aduse în orasul natal, Villers-Cotterets.