Sacrificiul, Chico Xavier, Ganesha Publishing House

Descriere

Aceasta este o carte despre sentimente. Este pentru cei care apreciază experiența umană cu toată inima lor. Însă le vorbește mai ales celor care sunt închiși față de faptul că dragostea vindecă o multitudine de păcate, așa cum ne-a învățat Iisus. Pentru sufltele sincere care plâng în lanțurile descurajării și fricii, povestea lui Alcyone este un balsam mângâietor. În măreția abnegației ei, vedem iubirea ce renunță la gloria luminii pentru a descinde în lumea morții. Prin gestul ei dumnezeiesc, Pământul nu mai este doar un loc de ispășire, de exil amar; ci este de asemenea o școală sublimă, ce merită să fi vizitată de spiritele celeste. Între orizonturile acestei planete, încă mai există întuneric, moarte, lacrimi... Dar oricine va urma căile pe care Alcyone le-a urmat va transforma această întreagă moștenire în comori fructuoase care conduc la viața veșnică. Roman revelat prin spiritul Emmanuel Cuprins Vechi amintiri Partea I 1 – Sacrificiile iubirii 2 – Dorurile tinereții 3 – Drumul către america 4 – Epidemia de variolă 5 – Copilăria lui Alcyone 6 – Noi direcții 7 – Drumurile încercărilor Partea II 1 – Părintele charles 2 – Din nou la Paris 3 – Incercările credinței 4 – Reîntâlnirea 5 – Incercările de răscumpărare 6 – Singurătatea amară 7 – Despărțirea Glosar: Credinţă - Criză - DUMNEZEU - Efort - Eternitate - Iertare - Indiferenţă - Inger - Providenţă - Rugăciune - Ruminaţie - Sacrificiu - Umilinţă - fragment - — Părinte Damiano, cine a făcut norii aceia? Arată ca niște flori mari și grele care nu cad niciodată la pământ. — Dumnezeu i-a făcut, copila mea, spunea preotul. Și pentru că inimii unui copilaș nu-i poate scăpa din vedere niciun lucru, oricât de simplu și umil ar fi el, ea continuă să întrebe: — Și pietrele? Cine a creat pietrele de pe pământ? — Dumnezeu le-a făcut și pe ele. După ce analiză aceste lucruri cu privirea pierdută în amurgul cel vast, fetița exclamă: — Ah! Cât de bun este Dumnezeu! Nimeni nu a fost uitat! Era într-adevăr ceva deosebit să văd bunătatea ei remarcabilă, interesul ei pentru îndeplinirea unei îndatoriri, abnegația ei față de adevăr și bine. [...] Alcyone - cred că nu și-a împlinit niciodată nici măcar o singură dorință personală, dar în schimb, era mereu conștientă de voia lui Dumnezeu. Nu am văzut-o niciodată preocupată de propria ei fericire – în schimb, era foarte interesată de pacea și bunăstarea tuturor celorlalți. Era deosebit de atentă să-și ferească exprimările virtuților ei spirituale departe de privirile celorlalți, dar se străduia mereu să pună în valoare ideile nobile ale celor din jurul ei, pentru ca ei să se simtă iubiți, optimiști și fericiți.