Descriere
La 14 iulie 1896 a fost inaugurată o nouă statuie a lui Pasteur la Paris, tn piaţa Breteuil, chiar în locul unde se ridica fântâna arteziană Grenelle. Fântâna a fost astupată, dar, din păcate, această acţiune nu a fost In slujba adevărului. Era oare atât de important să i se ridice o nouă statuie lui Louis Pasteur? Dacă socoteala noastră este exactă. Franţa numără deja douăsprezece: monumentul lui Pasteur de la Chartres, operă a Dr. Paul Rieher; bustul de Perraud şi statuia din curtea Sorbonei, la Paris; bustul de Paul Dubois, la Nancy; monumentul de la Alais, opera lui Tony Noel; monumentul din Melun, de Hourdain; statuia din Lille, de Cordonnier; statuia din Arbois, de Daillan; statuia din Dole, de Antonin Carles; statuia realizată de Chaillon, la Marnes-la-Coquette; monumentul funerar de la Institutul din Paris; fresca de la Sorbona; placa comemorativă de la Şcoala Normală Superioară din Paris. Peste tot unde a locuit şi unde a profesat, lui Pasteur i s-a consacrat un monument. Niciunui alt savant nu i s-au dedicat, imediat după moarte şi I într-un timp extrem de scurt, o asemenea avalanşă de efigii, plăci şi medalii! Nu mai menţionăm aici străzile sau bulevardele care-i poartă numele. Probabil că nu există nicio subprefectură care să nu aibă cel puţin o stradă Pasteur. S-ar putea scrie un volum întreg despre industria suvenirurilor pasteuriene; cu asta ar putea să se ocupe la bătrâneţe ginerele său, domnul Valery-Radot, ignorantul care a povestit viaţa falsului savant. Mania statuilor a devenit boală cronică în Franţa. „Pasteuro-mania suflă ca un vânt delirant, delir care, de altfel, este explicabil. Industriaşii şi ariviştii care au ajuns să câştige de pe urma şi datorită numelui lui Pasteur au tot interesul să atragă atenţia asupra lor: mediocrul Duclaux, din Auverg-ne, fost secretar de portărel (care s-a vândut sindicatului producătorilor de băuturi alcoolice şi a afirmat că alcoolul este un aliment); senilul şi ramolitul Metchnikoff, emigrant rus venit să trândăvească în Franţa; În cartea „Vaccinarea: eroarea medicală a secolului” este vorba despre dogma vaccinării, adică despre credinţa în principiile nedemonstrate ştiinţific ale imunologiei şi ridicate la rang de religie de către doi „profeţi”: Jenner şi Louis Pasteur. Conform acestei dogme, dacă se realizează preventiv o agresiune, sistemul imunitar o înregistrează, o memorează şi ia măsurile necesare pentru a contracara o altă agresiune. De unde axioma: „Fără vaccinuri nu există salvare!Fără vaccinuri, răultriumfă”. În ceea ce priveşte „profeţii”, unul este Jenner, medic fără a fi biolog, şi celălalt, Pasteur, chimist mediocru, fals biolog şi câtuşi de puţin medic. Aceşti fondatori ai noii religii nu posedă, de fapt, nicio noţiune de imunologie. Jenner aplică un principiu stabilit empiric, iar Pasteur falsifică experimentele: între altele, inocularea la Pouilly-le-Fort a unui vaccin împotriva antraxului, diferit de cel pe care îl anunţase, apoi inocularea tânărului Meister cu un vaccin împotriva turbării, fără ca pacientul să fi contractat această boală. Pasteur a avut apostolii şi discipolii săi ignoranţi, precum Roux şi Chamberland, Calmette şi Guerin etc. şi s-a preocupat de formarea „marilor preoţi”. Institutul Pasteur a devenit sediul „bisericii vaccinării”. Afaceriştii, marii „preoţi”, au început să formeze noi „preoţi” şi „misionari” şi să-i înveţe noua dogmă. Corpul medical s-a „convertit” imediat şi fără să comenteze la această nouă religie din prostie, ignoranţă sau spirit de turmă, cu excepţia unei minorităţi de medici şi profesori inteligenţi, de pildă A. Béchamp, Tissot, Deloge, Carrel etc. care au opus rezistenţă. Au fost înfiinţate „biserici” pretutindeni în lume, adică alte laboratoare şi institute Pasteur atât în Franţa, cât şi în alte ţări. Producătorii de vaccinuri, ajutaţi de corpul medical care a acceptat fără niciun fel de rezervă sau comentarii principiul vaccinării, au atins adevărate culmi în ce priveşte dezinformarea şi minciuna. Un fapt fără precedent în istoria umanităţii: să faci oamenii să creadă în eficacitatea şi inocuitatea acestui principiu inventat de Jenner şi însuşit de Pasteur, deşi nu are niciun fundament ştiinţific serios. Imunologia modernă demonstrează, dimpotrivă, că actul vaccinal constituie o lezare gravă a integrităţii sistemului imunitar al persoanelor vaccinate, făcând din acestea veritabile rezervoare de virusuri. Virusuri şi retrovirusuri devenite pasive de-a lungul evoluţiei se găsesc în stare latentă în toate organismele animale şi umane, pierzându-şi o parte din capitalul lor genetic sau enzimatic. Introducerea în organism (prin vaccinare) a virusurilor vii sau atenuate îi permit acestuia să reconstituie acest capital şi să dobândească deci o virulenţă nouă sau să creeze din bucăţi un virus sau un retrovirus hibrid. Procesul se numeşte recombinare genetică. (HIV este fără îndoială rezultatul unei astfel de recombinări.) Deşi accidentele provocate de vaccinuri sunt nenumărate, ele sunt ţinute în secret. Se ştie astăzi, la 100 de ani după moartea sa, că Pasteur a fost un geniu al trişării, al plagiatului, al trucării statisticilor, al traficului de influenţă, al publicităţii bine regizate, iar diversele sale experienţe vaccinale erau trucate, după cum mărturisesc chiar colaboratorii săi. Această carte stabileşte adevărul despre acest personaj şi demonstrează, prin studiul principalelor vaccinuri, inutilitatea şi pericolul lor. În sfârşit, cititorul va afla despre cârdăşia farmaco-medico-politică ce dezinformează publicul şi predică vaccinarea doar pentru a profita financiar. De asemenea, va afla de ce vaccinarea a devenit un fel de act de credinţă într-o religie ale cărei dogme sunt false şi ai cărei mari preoţi sunt producătorii de vaccinuri şi corpul medical.
