Zambetul Legendei Exigent

Descriere

Nu poţi scrie cumpatat despre iubire. E ca cum ai descrie stiinţific o cascada. Lucian Ionescu a învaţat lecţia asta de mult. de pe vremea cănd, prea mic pentru a se hrani cu meciuri, infuteca poveşti din marginea lor. E drept, foamea de pitoresc avea cu ce sa fie potolita. Potcoava, giulesteana o fost, păstrând proportiile, un teatru al viselor care, chiar daca nu s-au oprit mereu pe streasina lumii, au dospit in patima, poezie, gluma plânset.si spriţ rece. Nae Manea este (prezent obbgatoriu) unul dintre navetiştii boemi ai Rapidului, pe traseul dintre agonie şi extaz, dintre triumf si decepţie, dintre frison şi cosmar. Manea este Torpila sau Joe Limonada, Ghepardul din Giulesti sau Mutu. Şi e firesc sa fie asa, fiindca la Rapid s-au crosetat mereu mitologii inaltate pe soclul poreclei, după cum marturisesc Cauciuc si Tamango sau Motoreta si Parpala. Manea vine sa ingroase rândurile unei falange antisistem, care a inotat contra curentului ideologic şi a produs mereu fapta sau macar o lozinca vexanta pentru establishment-ul comunist. Cartea lui Lucian Ionescu este deopotriva strigăt, oftat, urtet, apostrofare si rugăciune. Nici n-ar fi putut fi altfet. Lucian lonescu e sentimental excesiv, aşa cum i se cere fiecarui suporter. Palmaresul memoriei lui pare compus de un fachir al sotiei imprevizibile, fiindca pune snopul de lumină pe o echipă care a jucat si cu Napoli, dar cu Rova Rosiori. Şi cu Anderlecht, dar si cu Carpaţi Marsa. O echipa care o stat din când in când cu picioarele în beciurile jilave ale diviziei B, ceea ce n-a impiedicat-o sa rada, cand i-a venit bine, de Steaua, Dinamo, Victoria sau Universitatea Craiova. E bine să nu cautati rigoare, statistici sau obiectivitate in Zambetul legendei. Altele sunt lucrurile care fosnesc intre copertile ei: placerea de-a povesti, refugiul in depoul cu amintiri, licărul unei poante. Nae Manea rasare in fiecare pagină - uneori frămantat, alteori glumeţ. Uneori insolent, alteori timid. Dar de fiecare dată sigur pe tatentul lui de a-si dribla toti adversarii. Sau, ar spune pedanţii, aproape pe toţi. Radu Paraschivescu