Despre bautura, Charles Bukowski, Polirom

Descriere

Combinaţia dintre alcool şi scris este deja un clişeu, dar Charles Bukowski îl exploatează cu maximă inventivitate, pînă la ultimele limite, în întreaga lui operă: în poezie, în povestiri şi romane, în interviuri, chiar şi în corespondenţa personală. Antologia de faţă reuneşte unele dintre cele mai reuşite şi mai solide fragmente literare scrise de el pe această temă. Versuri şi poveşti despre alcool, scene de beţie în baruri sordide sau în singurătate, promiscuitate sexuală şi artă înaltă, mărturisiri despre escapade erotice şi alcoolice, toate se combină şi se împletesc, aşa cum se împleteşte şi biografia lui Bukowski cu creaţia sa literară. Găsim aici unele dintre cele mai comice, mai triste şi mai profunde texte ale scriitorului american, iar imaginea de ansamblu ce se conturează pînă la final este cea a unei Americi a dezmoşteniţilor şi a rataţilor, a cărei umanitate se dezvăluie pas cu pas. Despre băutură este, în egală măsură, şi o carte despre scris, despre literatură şi despre Bukowski însuşi, captivantul autor-personaj de pe scena literară americană. „Dacă se întîmplă ceva rău, bei ca să uiţi; dacă se întîmplă ceva bun, bei ca să sărbătoreşti; dacă nu se întîmplă nimic, bei ca să se întîmple ceva.” (Charles Bukowski) „Nu încape nici o îndoială că în viaţa lui Bukowski au existat mai multă beznă, mai multă foame şi mai multă disperare decît în cea a majorităţii scriitorilor. Doar că în scrisul lui el s-a oprit în pragul întunericului şi s-a retras. A fost, probabil, un înţelept.” (The New York Times) „La ora actuală Bukowski este, desigur, un fel de sfînt ocrotitor al celor din mahalalele Los Angelesului şi de mai departe: veşnic client al magazinelor de spirtoase, întotdeauna cu sticla după el într-o pungă de hîrtie, vagabondul sărac din East Hollywood, prezent mereu la cursele de cai. Şi nu e un personaj care să fi dispărut azi: există o «comunitate» a băutorilor de toate rasele şi necredinţele, o categorie de inşi chinuiţi, nu chiar sau nu întru totul lipsiţi de adăpost. Bukowski a fost unul dintre ei. Dar l-au diferenţiat sensibilitatea lui emoţională acută şi ambiţiile sale literare autentice, pe care şi le-a urmat cu îndîrjire.” (Los Angeles Review of Books)