Regimul juridic al contractelor în curs la momentul deschiderii unei proceduri de insolvenţă prezintă originalitatea și atractivitatea de a asocia dreptul procedurilor colective al întreprinderilor în dificultate cu dreptul clasic al obligațiilor și contractelor, în scopul de a asigura salvarea debitorilor care au viabilitatea economică necesară. Din această simbioză se naște un regim juridic specific, care combină reguli speciale (obligarea partenerului contractual al debitorului să continue contractul, deși există restanțe anterioare deschiderii procedurii, ineficacitatea unor clauze contractuale, denunțarea contractelor de către debitorul supus procedurii, blocarea curgerii penalităților în scopul maximizării activului) cu reguli care renasc dreptul comun, cele prin care legiuitorul reamintește că părțile inițiale sunt obligate să respecte contractul continuat, sub sancțiunea rezoluțiunii sau rezilierii.
Pentru a asigura coerenţa acestui complex cadru legislativ, textele legale introduc repere de ordin economic și obligă practicienii dreptului să interpreteze și să aplice, în contextul procedurii de insolvență, noțiuni şi instituţii amplu analizate în prezenta lucrare: „viabilitate”, „maximizare”, „utilitate”, ,,asumare”, „reorganizare”, ,,denunţare”, „profit”, ,,despăgubire” etc. Contractul dobândește valențele unui instrument juridic integrat într-un mediu economic care îi forțează mecanismele tradiționale.
Prezentul demers de cercetare își propune, pe parcursul a 11 capitole, aprofundarea a trei direcții principale: analiza aspectelor teoretice ale domeniului, prezentarea jurisprudenței relevante din dreptul intern, iar, într-o a treia direcție, conectată permanent, prin referiri și comparații, la primele două, prezentarea doctrinei și a elementelor de jurisprudență relevante din dreptul francez, dreptul britanic și legislația federală americană.
După clarificarea noţiunii de „contracte în derulare” şi prezentarea regimului juridic de ordin general al acestora, lucrarea particularizează situaţia concretă şi consecinţele deschiderii procedurii de insolvenţă asupra contractelor speciale frecvent regăsite în practica judiciară, o atenţie deosebită fiind acordată antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate de către debitor în calitate de promitent-vânzător. Iar subsecvent denunţării contractelor, este amplu analizată repararea prejudiciului produs partenerilor contractuali ai debitorului, în condiţiile răspunderii contractuale, cu prezentarea unor numeroase situaţii practice concrete.
Nu în ultimul rând, lucrarea analizează posibilitatea deturnării procedurii de insolvenţă de la scopul ei legal, prin crearea artificială a unor dificultăţi financiare, în scopul de a obţine posibilitatea de denunțare a unor contracte. Această nouă perspectivă prezintă un real interes practic și obligă la identificarea unor repere necesare individualizării situațiilor de utilizare abuzivă a procedurii, urmată în mod natural de evidențierea unor posibile remedii.
Lucrarea prezentată se doreşte un instrument de lucru util deopotrivă pentru practicieni şi teoreticieni, precum şi o sinceră invitaţie la dezbatere şi analiză într-un domeniu al dreptului pe cât de provocator, pe atât de puţin aprofundat în doctrina şi practica judiciară internă.
Prof.univ.dr. Radu N. Catană, despre lucrare: „Irinel Andrei, un magistrat și un cercetător de excepție, scrie cu sufletul experienței profesionale despre o temă asupra căreia jurisprudența nu este foarte generoasă, reușind să se refere la un număr impresionant de hotărâri judecătorești ce tratează subtilitatea domeniului contractelor în derulare ale întreprinderii în dificultate. Aflată în reflectorul numeroaselor intersecții ale dreptului insolvenței cu alte arii, în special cu dreptul contractelor, lucrarea este cu adevărat una de drept al afacerilor, întreținând în mare parte esențiala componentă de drept civil. Indiferent cum o privim, ca teză de doctorat sau ca monografie trăită, lucrarea de față analizează cu abilitate provocările unui context juridic de o densitate deosebită, care plasează practicianul în insolvență și judecătorul în centrul atenției, spre deosebire de majoritatea celorlalte abordări, care se referă îndeosebi la relațiile debitor – creditori.
Este remarcabil cum un autor cu statutul său profesional poate sesiza cu îndrăzneală, pragmatism și realism faptul că denunțarea contractelor în derulare ca efect al deschiderii procedurii poate conduce la deturnarea scopului dreptului insolvenței. Irinel Andrei înțelege dreptul insolvenței în ansamblul său și îl face înțeles celorlalți, prin generoasă interpretare.”
